|
Numele localitatii Tarcaia este dat de populatia nomada de origine huna, numita tarcani. Tarcanii sau tărcanii (pe limba maghiară tárkányok sau tárkány magyarság) reprezintă un subgrupuscul maghiar cu trăsături etnografice specifice, care se revendică a fi descendent din kavarii hazari sedentarizaţi în enclave împrăştiate pe teritoriul Ungariei, respectiv în vestul Transilvaniei, în Crişana. Potrivit însă istoricilor, îndeosebi maghiari, denumirea de tarcani este mai degrabă o variantă a numelui Tarján, respectiv al unuia dintre cele şapte triburi maghiare strămutate după 896 din Ucraina în Câmpia Tisei şi Pannonia.[2] Cronicarul bizantin, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, menţionează în lucrarea sa De administrando imperio (DAI) numele acestui trib în varianta Tarianos. Termenul este confundabil, întrucât în aceeaşi lume a hanatelor popoarelor migratoare cuvântul tarkan în turca veche sau tarhan (grafiat în engleză tarkhan) era un rang de comandant militar, subordonat hanului sau yabğu-ului (viceregelui). O altă ipoteză îi asociază pe tarcani, unui popor turcic medieval numit bulaq sau bulak respectiv "tarkalovu" atestat pe teritoriul Transilvaniei. Tradiţia locala apocrifă îi identifică uneori pe tarcani cu o ramură a secuilor medievali numită koromza sau korozmin (înseamnă horezmian, originar din Horezm), care s-au stabilit ulterior în scaunul secuiesc Sepsi. Tarcanii au fost iniţial „tribul de fierari” (szakralis kovacsok) zis „tarcanii” (pe ungureşte a kovácsok Tárkány törzse), care s-a alăturat confederaţiei triburilor maghiare strămutate în Panonia. Imigranţi de un neam cu kavarii erau deja sedentarizaţi în Crişana înaintea sosirii maghiarilor. Bihorul medieval avea o structură etnică complexă uneori dificil de elucidat, impunându-se precizarea că segmentul de populaţie din statul lui Menumorut, „gentes Cozar”, nu era întrutotul identic cu kavarii (kavaroii). Potrivit cronicilor bizantine, cele trei triburi kavare aveau o poziţie ierarhică mai înaltă decât a celor şapte triburi protoungare. Kavarii au constituit „vârful de lance” în unităţile armate protoungare care au înfrânt rezistenţa lui Menumorout şi a lui Gelou, în timp ce „gentes Cozar” vor fi fost supuşii lui Menumorout. Prezenţa unei populaţii de tip hazar pe văile Crişurilor a fost confirmată de descoperiri arheologice. Tarcanii s-au sedentarizat de asemeni în vestul Munţilor Apuseni bogate in minereuri feroase şi neferoase, în împrejurimile Vaşcăului (în maghiară Vaskóh, din vaskohó, ad-litteram „fierbător de fier”, adică „furnal”), [12] Tarcanii înşişi nu au practicat mineritul, care a fost lăsat pe seama coloniştilor vest-europeni. Tarcanii au fost exclusiv prelucrători de metale, apreciaţi pentru calitatea uneltelor şi armelor făurite. Iniţial de confesiune prezumtiv mozaică, tarcanii s-au creştinat împreună cu masa maghiarilor pe care îi însoţeau. Aşezarea de pe Crişul Negru Tărcaia (Köröstárkány, „Tărcaia pe Criş”), de lângă Beiuş, populată în proporţie de 98,3 % de etnici maghiari, este până astăzi centrul maghiarimii de origine prezumtiv tarcană din Transilvania. O aşezare omofonă, Tárkány, se află în vestul Ungariei, în judeţul Esztergom-Komárom, lângă Dunăre, care în acea regiune este frontiera cu Slovacia.
|
